In situatii mai rare, boala poate sa apara si la catei cu varstele cuprinse intre 6 si 10 luni. Virusul ataca rapid, celulele din corpul cainelui, afectand sever tractul intestinal. De asemenea, Parvovirusul poate dauna muschiului inimii, ceea ce cauzeaza probleme cardiace pe tot parcursul vietii. Câinii care au contactat virusul acestei boli vomită, prezintă constipaţie în alternanţă cu diaree (care poate prezenta mucus sau striuri de sânge). În această formă, câinele prezintă o sete excesivă, iar mucoasa cavităţii bucale este congestionată. De asemenea, abdomenul este sensibil, iar animalul infestat nu are poftă de mâncare. Parvoviroza are ca semne principale: lipsa apetitului, scaune diareice (in principal verzui sau cu striuri de sange), voma, uneori temperatura ridicata (febra) sau scazuta (hipotermie). Voma si diareea in repetate randuri fac ca organismul animalului sa se deshidrateze din ce in ce mai rau, ce poate duce la soc septic si deces. Pentru utilizare ca terapie de substituţie pentru deficit de mineralocorticoizi la câinii cu hipoadenocorticism primar (boala Addison). Tratamentul de lunga durata in boala Addison vizeaza administrarea de glucocorticoizi precum prednisonul, in doza de inceput de 0,1 -0,2 mg/kg, ajustandu-se la cea mai mica doza eficace ameliorarii Parvovirusul de tip 2, ce determina boala denumita Parvoviroza, este un virus extrem de infectios care ataca tractul gastro-intestinal si sistemul cardiovascular la caini. Boala, relativ noua, a fost descoperita in 1978 si are ca principala sursa fecalele cainilor infectati ce contin o concentratie foarte mare de particule virale. Boala se caracterizeaza prin sindrom gastrointestinal si de multe ori se finalizeaza cu moartea animalului. Apare mai ales la cateii tineri (de la sase saptamani pana la sase luni) si este produsa de un virus patogen din familia Parvoviridae. Acest parvovirus este deosebit de infectios si este transmis de la animalele bolnave la cele sanatoase prin voma si fecale. 2LAWL2.

boala parvo la catei